Cosmin Perta

Inainte sa plec la Cluj,la Colocviul Tinerilor Scriitori, am scris un editorial in Cuvântul (http://www.cuvantul.ro/articol/?artID=1) in care incercam sa prevad ce s-ar putea intâmpla. Nu m-a surprins sa vad ca in mare masura cele prezise de mine s-au adeverit: nu s-a intâmplat mai nimic acolo, lumea s-a intâlnitsi atât. O droaie de poeti, prozatori, critici, mai tinerisi mai batrâni, aranjati pe bisericutesi mese de restaurant, pe chichotelisi impunsaturi cu degetul, s-au strânssi s-au apucat sa vorbeasca despre ceva. Nu prea conta despre ce, in mare voga, ca oriunde de altfel, au fost bârfelesi coteriile. Dar la astea ne asteptam. E greu sa se intâmple altfel, mai ales când iti propui sa aduni 90 de oameni, atât de diferiti, pe care ii leaga ceva atât de inconcret cum e literatura,si mai ales o literatura in care toti se cunoscsi nu se prea suporta intre ei. E absurd in aceste conditii sa te mai astepti sasi faca ceva cei strânsi cu lopata. Asa, invitatii au plecat nemultumiti ca nu a fost buna organizarea, organizatorii au ramas nemultumiti ca nu s-a intâmplat cinestie ce chestie. Asta la o prima vedere, pentru ca, de fapt, in substrat e altceva. Invitatii nici nu se gândeau sa faca ceva, pentru castiau foarte bine ca nu despre asta e vorba, iar organizatorii nici nu s-au gândit sa astepte ceva, pentru ca asa se intâmpla de când lumea la noi. E aici o colaborare tacita, un lant al salbaticiunilor, ca sa nu zic al slabiciunilor, un pact in care fiecarestie exact ce are de facut, ca sa fie in graficsi totodata sa fie nemultumit la final ca asa e bine. Facem de toatesi nimc la capat. Pâna la urma ramâne fiecare cu camaruta lui, cu cartile lui, cu prieteniile lui literare, ascunssi indârjit. Asa se face literatura, e drept, dar noi ne tot plângem de festivismele optzecistilor, de intâlnirile lor inutile. Daca stai sa te uiti, cu adevarat, intâlnirile noastre sunt la fel de festivistesi goale de substanta,si ne maisi lipseste acel spirit al prieteniei pe care il aveau ei,si puterea de munca in echipasi vointa de asa ceva. Ei s-au suportat, au scris carti impreuna, au facut proiecte, mainfeste, noi le facem singurisi ne intâlnim doar ca sa ne batem in ele. Ceva bun s-a intâmplat totusila Cluj, tinerii s-au votat intre ei,si cu toate râcile au iesit la suprafata cei mai bine cotati. Bine e ca cei care au iesit la suprafata suntsi din punctul meu de vedere printre cei mai buni, cel putin in momentul acesta, in cadrul paradigmeisi viziunii literare de ultima ora, desi consider ca suntsi omisiuni importante. Pentru cei care nu stiu topul final, cei alesi de tineri ca fiind cei mai buni dintre ei au fost: Dan Sociu, Dan Coman, Dumitru Crudu, Marius Ianussi Andrei Terian. Pe urmatoarele doua locuri, foarte strâns, au fost Claudiu Komartinsi Åžtefan Manasia. E bine din doua perspective: una, asa putem identifica mult mai bine preferintele din interiorul generatiei,si cel mai important aici este votul criticilor la momentul actual,si doi, putem compara preferintele de acum cu cele din urma cu 3, 4 ani, asa cum le vom putea compara cu cele de peste 3, 4 ani. Exista aici nume care au ramassi probabil vor ramâne, acelea conteaza, despre restul vorbim când vor fi.